Cinci domenii de acțiune
Planul organiza prioritățile în jurul sensibilizării și intervenției timpurii; serviciilor esențiale; muncii, securității economice și protecției juridice; datelor; și recreerii, sportului și culturii. Douăsprezece arii prioritare urmau să ofere ministerelor un cadru comun pentru acțiuni, responsabilități și urmărire. [1]
Servicii dincolo de capitală
Documentul identifica o concentrare a serviciilor în Paramaribo, care îngreuna accesul din zonele rurale și interiorul țării. Descria și lipsa personalului, profesorilor calificați și facilităților adecvate. Propunerile includeau educație accesibilă, mobilitate și sprijin sporit pentru viața cotidiană. [2]
Supraveghere și lipsuri concrete
Președinția raporta grupuri de lucru privind clădirile inaccesibile, lipsa scaunelor rulante și insuficiența personalului de îngrijire. Planul propunea o autoritate națională pentru coordonarea implementării și monitorizării. Capitolul financiar prezenta opțiuni de bugete publice, parteneriate și sprijin din partea organizațiilor de dezvoltare. [3][2]