Organizațiile descriu sprijin discontinuu
Organizațiile intervievate au descris dependența de proiecte scurte: serviciile încetau când finanțarea se termina. Lipsa personalului și cerințele de autorizare limitau și ele oferta. Au participat Asociația Tinerilor cu Dizabilități din Muntenegru și asociația națională de autoreprezentare a persoanelor cu dizabilități intelectuale. [2]
Asistența personală rămânea greu accesibilă
Raportul identifica disponibilitatea limitată a asistenței personale și nevoi nesatisfăcute în rândul persoanelor cu dizabilități intelectuale, multiple sau severe. Organizațiile semnalau și lipsuri în transportul accesibil, interpretarea în limbaj mimico-gestual și sprijinul pentru locuire. Aceste lacune afectau activitățile zilnice și alegerea modului și locului de viață. [2]
Priorități pentru testarea serviciilor
Optsprezece organizații și furnizori au ajutat la ierarhizarea serviciilor lipsă. Consilierea psihologică, transportul din ușă în ușă și însoțirea persoanelor cu dizabilități vizuale au fost selectate pentru calcularea costurilor. Programul ONU prevedea proiecte-pilot și colaborare cu organizațiile și municipalitățile. Rezultatele urmau să orienteze sprijinul utilizabil în propria comunitate. [2][3]