Contează comunicarea și nevoile tratamentului
Directiva acoperă ajutorul pentru comunicare, situații de tratament stresante și participarea la un plan terapeutic. Pacientul poate fi însoțit de o rudă apropiată sau altă persoană cu o legătură personală echivalentă. Spitalul certifică necesitatea medicală pentru asigurătorul de sănătate al însoțitorului și poate confirma prezența pentru angajator. [2][4]
Reprezentarea pacienților a contribuit la criterii
Organizația germană pentru boli musculare DGM a relatat că șefa serviciului său social, Antje Faatz, lucrase șapte luni în grupul directivei. A adus experiența persoanelor cu afecțiuni neuromusculare. Criteriile publicate includ dificultăți de mișcare, respirație, alimentație și înghițire, alături de comunicare și alte nevoi de sprijin. [3][2]
DGM identifică o lacună persistentă
Prestația era condiționată, inclusiv de primirea unor servicii de ajutor pentru integrare de către pacient. În decembrie 2022, DGM a salutat schimbarea, dar a cerut extinderea acoperirii pentru persoanele cu dizabilități care aveau nevoie de însoțitor fără a avea dreptul la acel ajutor. Prin urmare, noul sistem nu acoperea orice persoană care necesita sprijin în spital. [3]