© Österreichischer Behindertenrat
Un program care traversează administrația
Planul reunea 375 de măsuri în opt capitole, acoperind accesibilitatea, educația, munca și viața independentă, printre alte domenii. Ministerul descrie aproape 300 de obiective de politici și aproximativ 150 de indicatori. Cifrele descriu dimensiunea și structura monitorizării programului. Nu numără îmbunătățiri încheiate. Gruparea măsurilor și obiectivelor oferă o cale de identificare a instituțiilor de la care se așteaptă acțiune și de comparare a rapoartelor ulterioare cu angajamentele inițiale. [1][2]
Cum urma să fie asigurată finanțarea
Capitolul financiar urmează principiul finanțării măsurilor de către fiecare minister în limitele propriilor responsabilități și cadre bugetare federale. Landurile finanțează măsurile din competența lor. Documentul consemnează și cereri de finanțare garantată, inclusiv un posibil fond pentru incluziune. Consemnarea cererii nu a instituit un asemenea fond. Pentru un program care traversează educația, locuirea și serviciile de sprijin, distincția contează: un obiectiv agreat are nevoie de un buget identificabil și de o autoritate capabilă să îl realizeze. [2]
Obiecțiile reprezentanților persoanelor cu dizabilități
În răspunsul din ziua adoptării, Behindertenrat a declarat că participase la dezvoltarea planului, dar prea puține propuneri fuseseră incluse. Klaus Widl, atunci președinte interimar, a criticat sprijinul bugetar insuficient și lipsa acțiunii coordonate a landurilor. Organizația a identificat lacune în educație, muncă, accesibilitate, dezinstituționalizare și asistență personală în viața cotidiană. Erau evaluările organizației asupra programului adoptat, nu măsurători ale rezultatelor sale viitoare. [3]
Ce permite verificarea responsabilității
Ministerul descrie evaluarea științifică continuă din 2024 și a pus la dispoziție un prim raport de aplicare pentru perioada dintre adoptare și finalul lui 2023. Raportarea creează o evidență publică prin care pot fi examinate angajamentele pentru 2030. Dezacordul inițial oferă și un test practic: dacă o măsură are finanțare, dacă responsabilitățile federale și ale landurilor se potrivesc și dacă persoanele cu dizabilități resimt o schimbare. Adoptarea din 2022 a fost începutul aplicării, nu dovada atingerii obiectivelor. [1][2][3]