Accesul la toaletă făcea parte din serviciu
Instanțele au considerat utilizarea toaletelor inseparabilă de vizita la restaurant. O rampă mobilă ar fi eliminat obstacolul fără modificări ale clădirii. Instanța de apel a respins contestația restaurantului și a confirmat că bariera dezavantaja clienții cu dizabilități. Cumpărarea ulterioară a unei rampe nu înlătura discriminarea deja produsă. [1][2]
Protecția se extindea și asupra soției
Hotărârea primei instanțe a recunoscut și discriminarea Biancăi Groß datorită relației apropiate cu soțul său. Facilitățile inaccesibile îi împiedicau să beneficieze împreună de serviciu. Instanțele au evaluat despăgubirile ținând cont de consecințele anulării ocaziei și de necesitatea prevenirii altor discriminări. [2][1]
O organizație pentru dizabilitate a sprijinit cauza
ÖZIV Burgenland a sprijinit acțiunea. Groß, președintele organizației, a descris dificultățile de a obține o soluție accesibilă pentru o ieșire obișnuită la cină. Jurista Klagsverband Theresa Hammer a spus: „Accesibilitatea este un drept al omului.” În anunțul din mai, organizația a confirmat caracterul definitiv al hotărârii.