Noul sistem depășește procesele judiciare
Cartea albă din 2025 a Cabinet Office explică faptul că despăgubirea este disponibilă și persoanelor eligibile care nu au introdus proces. Enumeră 15 milioane de yeni pentru persoanele supuse intervențiilor eugenice și cinci milioane pentru soții sau soțiile eligibile. Legea prevede și alte categorii de plăți forfetare. Parlamentul a adoptat legislația unanim la 8 octombrie 2024, iar promulgarea a avut loc la 17 octombrie. Intrarea în vigoare din ianuarie a deschis astfel o cale administrativă dincolo de procesele care contribuiseră la stabilirea răspunderii statului. [2][1]
Contactarea victimelor a devenit o sarcină imediată
DPI Japan, organizație pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, a cerut autorităților naționale și prefecturale să identifice și să contacteze persoanele afectate prin informare publică, canale locale și puncte de consiliere. A afirmat și că organizațiile de dizabilitate și centrele pentru viață independentă trebuie să răspundă cu atenție solicitărilor și să conecteze oamenii cu serviciile publice relevante. Comentariul a subliniat examinarea documentelor disponibile cu protejarea informațiilor personale. Accentul recunoaște o problemă practică a despăgubirilor: existența unui drept nu garantează că persoana eligibilă îl cunoaște sau poate completa cererea. [3]
Informațiile și sprijinul pentru cerere fac parte din acces
Site-ul dedicat al Agenției pentru Copii și Familii oferă explicații în mai multe formate, inclusiv o versiune simplificată, fișiere Braille și videoclipuri cu limba semnelor și subtitrări. Descrie și sprijin juridic gratuit pentru cei care doresc ajutor cu cererea. Sunt elemente concrete ale accesului, nu dovada că toate persoanele afectate au primit despăgubiri. Cabinet Office consemnează că prim-ministrul Shigeru Ishiba s-a întâlnit cu reclamanții în ziua intrării în vigoare și a declarat că guvernul va lucra pentru a acorda noile despăgubiri victimelor. [1][2]
Activiștii cer și examinarea istoriei
DPI Japan a susținut că despăgubirea trebuie însoțită de examinarea motivelor persistenței fostei legi și a influenței gândirii eugenice asupra politicii privind dizabilitatea. Potrivit Cabinet Office, noua legislație prevede investigare și analizarea măsurilor pentru prevenirea repetării. Aceasta leagă reparația individuală de responsabilitatea publică pentru discriminare. Plata nu poate reda posibilitățile de alegere de care au fost private victimele, dar legea recunoaște răspunderea și oferă o cale de despăgubire. Cererea organizației de examinare păstrează și experiențele și drepturile persoanelor afectate în discuția despre viitoarea politică privind dizabilitatea. [3][2]