O locuință fără asistența necesară
Bărbatul, identificat ca S. K., solicitase 140 de ore de asistență pe săptămână. Kirkkonummi i-a acordat 60 de ore pentru activități în afara casei. Căile de atac interne au eșuat, iar el s-a întors la părinți deoarece nu a obținut sprijinul necesar pentru a trăi în apartamentul său. [2]
Sprijinul pentru decizii nu poate deveni motiv de excludere
Autoritățile cereau ca solicitanții să poată defini asistența și modalitățile de furnizare. Comitetul a considerat că aplicarea condiției îl discrimina indirect pe S. K. ENIL a evidențiat decizia în iunie 2022. Comitetul a cerut reexaminarea solicitării și modificarea legislației pentru a elimina acest obstacol pentru persoanele care au nevoie de sprijin în luarea deciziilor. [2][3]
Monitorizarea rămânea deschisă în 2026
Într-un raport publicat în aprilie 2026, comitetul a arătat că deciziile interne ulterioare încă nu permiseseră o viață independentă și nu fusese acordată despăgubire. Finlanda susținea că serviciile la domiciliu nu puteau asigura o viață în siguranță. Întrucât o cale de atac internă era în curs, comitetul a păstrat deschis dialogul de monitorizare. [4]